Cum ar fi să nu existe nici un fel de Vocea României?

by:

Ineditorial

Daca e vineri, în România se întâmpla Vocea! Peste 1,2 milioane de români (conform Pagina de Media), la nivel naţional, au văzut ultima semifinală Vocea României din acest sezon. Visul olandezilor care i-au cerut producătorului de televiziune John de Mol, prin 2010, un format nou care să fure din succesul lui X-Factor, funcţionează şi în România.

O emisiune a carei durata şi producţie cere din partea telespectatorului angajament, nu ochi mijiţi şi adormeală, tolănit pe o canapea, la finalul săptămânii de muncă. Dar nu ai ce face, somnul, noaptea te fură. Ca hoţii! Totuşi, la ultima semifinală, abia bătuse de miezul nopţii când un Tudor Chirilă emoţionat, ţine un discurs surprinzător: „Concursul asta ar trebui sa se opreasca acum. Tata a scris o carte care s-a numit „Spania ’82” si a fost acolo o finala Franţa – Germania, extraordinar, în care francezii conduceau cu 3 – 1 şi nemţii au egalat la 3 – 3 şi au început să se bata penalty-urile. A fost extraordinar! Şi penalty-urile nu se mai opreau. Şi tata a spus în momentul ăla, poate totul trebuie să se oprească acum.
Să nu existe nici un fel de vocea României. Să existe doar aceşti 8 concurenţi, pe scenă si gata! Să nu mai trebuiască să trecem şi noi prin toate chinurile astea şi poate în seara asta trebuie să plecam acasă cu gândul că, băi, au fost 8 momente absolut extraordinare şi poate că aceştia sunt câştigătorii, în seara asta, şi nu ne mai trebuie nici o voce a României.”

Chiar aşa?! Fără discuţie, un sezon Vocea României bun. De la vocile participanţilor rămaşi în competiţie, la provocările venite de la antrenori. Au cântat necunoscuţii ăştia cu atâta lejeritate Muse, Billy Hollyday, Patti LaBelle, James Bay, Led Zeppelin, Creedance Clearwater Revival sau Janis Joplin, ca să dau numai câteva exemple, că ai putea crede ca postul care organizează show-ul sau principalele formate radio preferate din ţară, ar promova… muzica. De fapt este exact invers.

Unul dintre cei mai difuzaţi artişti la radiourile şi televiziunile româneşti, antrenor la Vocea României, Smiley a adăugat astfel: „Muzica e magică, te transpune imediat, te trece prin toate stările. Muzica e cu de toate, e cu emoţie, e cu dans, e cu comedie, e cu trăiri, cu foc, cu nebunie. De toate! De fiecare dată când se întâmpla aşa ceva pe scenă, îmi aduc aminte, de ce m-am apucat de treaba asta si de ce îmi place atât de mult. Dar, ştii care-i problema? Că suntem la Vocea României, şi cumva, doar unu’ e vocea României. Ceea ce mi se pare total nedrept, pentru că muzica este.. atât de frumoasa şi oamenii care o fac sunt atât de frumoşi, şi e nedrept să declari doar unu’, ca fiind cel mai bun.”

Surprinzător, Pavel Bartoş a contrat echilibrat: „Din păcate, sau din fericire, ne-am asumat acest format, acest concurs.”

„Mă ştii cum e? Ni-l asumăm şi-l rezolvăm imediat. Alo, Talpa, am hotărât că în România se termină azi. Mulţumim! Ce băgăm în loc? Las Fierbinţi încă două episoade! Tu îţi dai seama cum ar fi? Deci, revoluţie totală! Patru antrenori spun, noi nu mai antrenăm. Concurenţii spun, noi nu mai cântăm. S-a oprit toată treaba. Ce poate să facă? Contractul, contractul! Du-te bă la scara ta!”, încheie Tudor Chirilă acest moment de rebeliune, între două cântări şi multe pauze publicitare.

Când Tudor Chirilă spune asta, el prefera sa uite cat de greu i-a fost lui în ultimul an şi ce provocari a adus cel mai recent album al său „Better”. Un artist care a cunoscut succesul pe scenă, şi te-ai fi gândit că nu-i este necesară reinventarea cu un album exclusiv în engleză. Dar pe scurt, iată ce înseamnă evoluţie. Pentru prima dată, Vama a apelat la un „antrenor” avându-l ca producător pe James Lewis, tânărul britanic care a colaborat de-a lungul timpului cu artisti precum Arctic Monkeys sau Rudimental, ca să dau numai două exemple. Au colaborat cu profesionişti pe grafică, pe scenografia concertului de lansare, au lucrat mult pe muzică în speranţa că noul sunet îi va face mai atractivi dincolo de graniţă. Lipsa compromisului înseamnă de fapt foarte mulţi bani investiţi în toate acestea. Aşa l-am ascultat eu pe Tudor Chirilă cântând pe „Better”. Făra emoţie, pragmatic. Nu în pantalonii scurţi purtaţi în Vama altadată, ci totul atent măsurat cu speranţa ca muzica va aprecia toate acestea şi va avea lipici la succes. Vom vedea daca va fi aşa.

Nu este neobişnuit acest moment de rebeliune live televizată din partea lui Tudor Chirilă, cu toate că vorbim despre antrenorul cu cele mai multe trofee câştigate la Vocea României. Şi aşa cum Tudor Chirilă nu ar fi fost acelaşi om pe care îl ştim azi fără mood-ul de Vama, cei care cântă timp de câteva săptămâni pe scena celui mai urmărit show tv, nu ar fi avut partea lor de strălucire făra formatul olandez The Voice.

Ștefan Stan, Julie Mayaya, Mihai Chițu, Tiberiu Albu, Cristina Bălan şi Teodora Buciu sunt câştigătorii acestui concurs tv în România. Ei şi alături de ei, concurenţii care nu au primit trofeul, sunt oamenii care din aproape nimic, au beneficiat de producţie, impresariat, promo, media. De scenografie, antrenament specializat pe voce, compoziţie asistata de un alt artist cu experienţă scenică, şi cu puţin noroc la final, de o sumă de bani care să te ajute să scoţi poate, un album.. două. Şi, apoi?

Imediat ce cobori de pe scena de la Vocea României descoperi realitatea. Prea puţini oameni sunt interesaţi de ceea ce cânţi, iar cei mai mulţi artişti se pierd compensând cu propria energie, lipsa unui producător, a unui impresar, cântând în spaţii care nu au nimic în comun cu.. emoţia. Orice simţi tu la BerariaH, crede-ma, nu e emoţie! Casele de discuri respectă o reţetă, televiziunile, formatul. Scena însă îţi aparţine!

Revenind cu ochii la televizor, e tare placută evadarea asta dintr-un format, la miezul nopţii. E reconfortant adevărul spus cu atâta lejeritate, fara nici o pauză de publicitate. Muzica TREBUIE să trezească o emoţie! Să transmită ceva. Vocea României a descoperit şi ne-a aratat cel mai bine asta acum, la a 7-a ediţie. Se va termina şi asta. Mută apoi pe unul din posturile tv româneşti de muzică şi spune-mi, mai simţi ceva?

Emoţia în muzică e un lucru rar. Ştiu mulţi artişti care încă o caută, an de an, cu concerte de Crăciun la Sala Palatului.

Valentin Panduru

One Reply to “Cum ar fi să nu existe nici un fel de Vocea României?”

  1. stefan spune:

    Destul de blând faţă de starea jenantă a şoubâzului muzical românesc!

Ceva de comentat?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.