Decorate subtil, cu trup de femeie, cu straluciri de smalt, inflorate sau umile ca vasele taranesti pentru sarbatoarea mosilor de vara, oalele si ulcelele noastre devin martori tacuti ai trecerii noastre prin lume. Exercitiul nostru imaginar isi incepe drumul cu urme ale unor timpi stravechi, Grecia – Roma – Bizant peste care se aseaza cuminti straturile unei culturi vii marcate de gesturile firesti ale taranului olar. Asemenea creatorului, olarul framanta carnea lutului si, cu dragoste si mestesug, scoate la iveala forma perfecta a oalei. Materia vie i se supune si moare in folosul obiectului. Focul arde pielea pamantului, insemnata sau nu, si eternizeaza forma. Urmasi ai lui Adam, facuti din lut de mainile lui Dumnezeu, ne intoarcem in trupul pamantului si ne prefacem ca si lutul in oale si ulcele.
Recomandam:
