M-au dat la ziar, in Dilema Veche. In discutie nu am fost chiar asa de entuziasta, ci am precizat ca unele cursuri au fost super plicticoase, altele foarte interesante. Destul de multe comune. Dar cum eu aleg sa marchez aspectele pozitive si sa raman cu ceva din orice experienta traita, indiferent daca in sine a fost pozitiva sau negativa, ce a ramas in articol a fost aprecierea facuta masterului urmat.
Iata articolul, scris de Liliana Nicolae. Merita citit:

Masteratul – moda sau necesitate
Haideti sa vedem de ce as face un master! Ar fi trei motive:
- poate as avea mai multe sanse in gasirea unui loc de munca;
- poate mi-as aprofunda cunostintele din facultate si…
- poate pentru ca e la moda?!
Am testat cele trei posibile variante prin dicutiile pe care le-am avut cu niste masternazi. Unii dintre ei mi-au desfiintat rind pe rind fiecare dintre cele trei motive. Altii, insa, mi le-au intarit. Am vorbit mai intai cu Madalina A., asistent universitar. Cunoaste la perfectie trei limbi straine, are un master in studii culturale franceze, a inceput un doctorat in studii culturale italiene si se gindeste sa faca si un master in comunicare. Asta pentru ca s-a dovedit ca, prima ei optiune – aceea de a lucra in invatamint – nu s-a dovedit foarte inspirata.
“Cu toata pasiunea mea, mi-am dat seama ca trebuie sa fii nebun sa lucrezi in invatamint pentru 8 milioane pe luna. Nebun sau prost…sa nu fii in stare sa faci altceva. Cred ca la noi profesorul este privit ca un ratat, ca un neadaptat. Ca unu’ care n-a reusit saracu’ sa faca altceva, sa cistige mai mult si sa traiasca mai bine. Asa ca de ceva vreme imi caut de lucru, in paralel cu slujba de la Universitate si cu diverse traduceri pe care le mai fac. Se pare, insa, ca nimeni nu e impresionat de studiile mele. Am lucrat pentru diferite companii italiene, am experienta in administrarea firmelor, in comunicare – insa nu si studii in acest sens. De aceea ma gindesc sa fac un master in comunicare, in speranta ca, poate, asa, cu o diploma in plus, voi avea mai mult succes.”
Primul masterat (inceput in 2002, imediat dupa terminarea Facultatii de limbi straine, de la Universitatea Bucuresti) a fost pentru Madalina un … deja vu. Majoritatea cursurilor au fost tinute de aceeasi profesori din facultate, cursurile nefiind mai deloc imbunatatite. Cam aceeasi Marie, cu alta palarie! “Poate a fost dezavantajul ca am facut masterul la aceeasi facultate unde am dat si licenta. Dar chiar si asa, masterul ar trebui sa fie o specializare, dar pare sa fie doar o modalitate pentru unii profesori de a mai lua niste bani. Iar studentii masternazi se mai aleg si ei cu o fituica! S-ar putea la un moment dat sa foloseasca aceasta fituica, pentru ca angajatorii romini sunt inca plini de prejudecati si unii au naivitatea sa creada ca daca ai facut un master ai fi si mai bine pregatit. Nu e neaparat asa. ”
Mirela S. sustine, insa, contrariul. A terminat Facultatea de relatii economice internationale, din cadrul A.S.E., in 1997. Dupa aproape 10 ani, s-a hotarit sa faca si un master, tot la ASE, dar specializarea Economie si finante europene. “Mi-a prins foarte bine, pentru ca, de la terminarea facultatii, informatiile, cursurile, chiar si modul de predare s-au schimbat foarte mult. Iar eu am inteles totul mult mai bine decit in facultate. Acum vad altfel chiar si lucrurile pe care le stiam din facultate. Ca sa nu mai zic ca domeniul meu – economie si finante europene – este inca unul nou, tot timpul se schimba. Am fost surprinsa sa regasesc profesori care preferau predarea interactiva, care ne puneau sa facem tot felul de interpretari la seminarii, dezbaterii. Ne dadeau o anumita directie de studiu, ceea ce ne ajuta foarte mult. Unele cursuri erau chiar o placere. Nu le-as fi pierdut pentru nimic in lume. ”
Mirela are, asadar, o diploma in plus. Spera ca-i va folosi daca se hotaraste sa lucreze in Uniunea Europeana. Daca nu, se considera oricum cistigata. Pe linga faptul ca priveste si intelege altfel finantele europene, spune ca cunoscut o multime de oameni interesanti printre colegii si profesorii ei. “Sunt oameni care lucreaza in diferite domenii, in ministere, trezorerii, anumite companii. Faci schimb de informatii, iar in bussines e foarte important sa cunosti oameni interesanti. ”
Un masterat in psihologie poate fi si el util – mi-a spus Iuliana Stanciu, psiholog. “Am invatat foarte multe lucruri care m-au ajutat in practica, lucruri pe care nu le facusem in facultate. Am invatat sa aplicam teste, chestionare, sa interpretam raspunsurile. Am avut noroc ca am fost si foarte putini la cursurile de master – doar 14 – si contactul cu profesorii, in marea lor majoritate altii decit cei din facultate, a fost diferit. Puneam intrebari, primeam explicatii …”
Sunt, insa, anumite domenii in care promovarea in functie este conditionata de “o diploma in plus”. E cazul celor care lucreaza in armata sau in politie. Acesta a fost principalul motiv pentru care Bogdan D. s-a hotarit sa faca un master. “E drept, vroiam sa invat si lucruri noi, pentru ca trecusera vreo 10 ani de cind terminasem Academia de Politie. Am ales un master in stiinte penale, la o facultate particulara. La inceput a fost interesant, chiar reuseam sa ajung la cursuri. Mai tarziu, insa, am primit sarcini in plus la serviciu si mergeam doar la examene. E ca peste tot, pina la urma: daca vrei sa inveti, inveti. Eu chiar as fi vrut sa invat mai mult, nu m-am dus doar pentru diploma. Dar erau unii colegi pe care i-am vazut numai la examene. Majoritatea erau politisti, veniti cu speranta ca diploma o sa-i ajute sa avanseze. ”
Pina acum, spune Bogdan, pe el masteratul nu l-a ajutat cu absolut nimic. A obtinut un post mai bun, in urma unui concurs, inainte sa termine masteratul, iar diploma nu a contat. Pina acum.
Vorbeam la inceput de faptul ca ar fi o moda sa ai cit mai multe diplome. Ca “da bine la CV”! Sau macar in ochii rudelor, care stiu ca ti-ai tocit coatele pe bancile facultatii (si ca ele au finantat pregatirea ta). Cei cu care am stat de vorba mi-au spus, insa, ca sunt uluiti de usurinta cu care se trec anumite examene, sau se obtin anumite diplome. Citi dintre noi n-am avut colegi care nu veneau pe la cursuri, sau care nu invatau, dar treceau examenele cu succes?
in “noul context”, odata cu aplicarea Conventiei de la Bolonia, facultatea nu va mai fi de 4 ani, ci de 3. in facultate se vor preda mai mult materii generaliste, fari prea mare utilitate practica (nu ca acum ar avea!). in aceste conditii, masteratul pare sa devina aproape obligatoriu, trebuie platit si nu avem nici o garantie ca, dupa terminarea lui, absolventii ar fi intradevar pregatiti. Cert e ca devine o noua sursa de venituri pentru universitati care asa cum scot licentiati pe banda, vor scoate probabil, masteranzi pe banda.
Decizia de a face un masterat este luata uneori si pentru ca posibilitatea de a se angaja imediat dupa terminarea facultatii este, pentru multi, foarte redusa. Un studiu realizat in urma cu citiva ani de Institutul de Cercetari Economico-Sociale si Sondaje (IRECSON) arata ca majoritatea absolventilor cu studii superioare este nemultumita de pregatirea practica din facultate si ca are de gind sa apeleze la relatii personale pentru a se angaja. in acelasi timp, aproape jumatate dintre licentiati nu excludea posibilitatea de a pleca din tara pentru a se putea realizeze profesional.
Situatia pare si mai dramatica in acest an. Bussines Standard a facut o analiza pornind de la datele Ministerului Educatiei, si a ajuns la concluzia ca doar 5 % din absolventii de studii superioare ar avea sanse de angajare. Asta in conditiile in care numarul absolventilor e mai mare (peste 200.000 in acest an), iar oferta pietei, intr-un an de criza, mult mai redusa. E de asteptat sa creasca, insa, concurenta pe piata muncii. Iar un masterand sa fie preferat in locul unui “simplu” licentiat.
Asa ca, la cele trei motive enumerate la inceput as mai adauga unul. Asadar, de ce sa fac un master?! Poate pentru orice eventualitate!